Nici tu, nici eu...

Eu, nu mai sunt...

Tu, nu mai esti...

Ne-am ratacit...

Ne-am pierdut...

daca...

Daca ti-e dor,
spune-mi, si
te voi auzi.

Daca ma iubesti,
cheama-ma, si
te voi asculta.

Daca ma vrei,
asteapta-ma, si
voi veni!

Daca...
...cu siguranta!

iubirea un mit?

Nu ma iubesti,
de fapt, ma intreb daca
ai facut-o vreodata, sau
asa mi-a placut sa cred...?!
Mi-ai spus ca ma iubesti,
dar, daca e asa,
acum unde esti?
Ce usor e sa treci
de pe taramul iubirii
pe cel al indiferentei...
Parca mult prea usor.
Nu stiu de ce, credeam
ca intre ele exista
o prapastie mare,
atat de mare, incat
sa nu poata nimeni
trece dincolo...
Probabil, e un mit
ca oricare altul...
iar prapastia, nu exista.
Taramul iubirii
o fi si el, tot un mit?

prea departe...

Fiecare zi
a devenit un chin
ce ma mistuie
asemenea unui foc,
si ma transforma
in scrum.
Orice as face
ma trezesc
gandindu-ma 
la tine..
Iti vorbesc,
iti cer parerea.
Apoi, imi imaginez
reactia ta
la vorbele mele.
Te vad zambind
sau cateodata
mustrandu-ma,
uneori, te vad strambandu-te
alteori, ma faci sa zambesc...
Dar, ce folos...?
E doar imaginatia mea...
Tu esti departe,
mult prea departe
ca sa-ti pese...

o bucatica...?!

Vreau sa te aud,
mi-e dor sa te simt aproape.
Am nevoie de tine,
de cuvintele tale,
de tot ce-am avut...
M-ai uitat?
S-a dus iubirea ta?
N-a mai ramas nici o bucatica...?!

divizare

As vrea
sa ma pot divide
in doua,
iar partea aceea care te iubeste
sa ti-o ofer tie.
Dar mi-e teama
ca n-as mai ramane cu nimic...

stiu

Zilele trecute
ti-am simtit prezenta
mai mult ca oricand,
cu toate ca n-ai fost aici...
Zilele trecute
te-am dorit aproape
si mi-a fost dor...
Zilele trecute
ti-am simtit iubirea
care m-a invaluit
si m-a adus din nou
in bratele tale...
Zilele trecute
te-ai gandit la mine
asa cum n-ai facut-o
de mult,
si am simtit
cum ma purtai
in gandurile tale,
cum ma doreai
aproape...
Zilele trecute
stiu ca ti-a fost dor
si ti-am lipsit...

incotro?

Staruie in mintea mea
o intrebare,
la care stiu raspunsul.
E usor de spus,
dar, e-atat de greu
sa traiesc asa,
cand mintea viseaza
altfel...
Ma zbat intre doua lumi,
una care ma urca pe inaltimi
si alta care ma doboara...
Incotro voi apuca?

hoinar prin visele mele

Am adormit gandind ca
incepand de maine
il voi uita...
Apoi visam ca plang,
da, visam ca plang de dor.
Stateam langa zid
cu fata in pamant
si ochii tristi inchisi.
Apoi, am simtit ca 
vine cineva si...
l-am simtit din ce in ce mai aprope. 
Am simtit cum bratele lui
ma cuprindeau cu caldura.
Atunci am deschis ochii,
si printre lacrimi
l-am zarit!
Ma saruta, dar
fara sa-mi atinga buzele,
desi... as fi vrut...
Apoi, m-am trezit
pentru a incepe din nou
lupta uitarii.
Dar cum sa il uit
cand inca,
mai hoinareste
prin visele mele?

intrebari...

Spune-mi
cine esti tu
si de unde vii?
Cine te-a trimis
la mine?
Cum ai reusit
sa te strecori in suflet
si-n inima, incat
nu reusesc sa te mai scot?
Cand voi intelege rostul tau
in curgerea vietii mele?
Pana unde va ajunge
culmea dragostei ce ti-o port?
Unde te-ascunzi,
si unde fugi,
atunci cand nu esti langa mine?
Cat timp va mai trece
pana voi stii,
pana voi intelege,
pana voi gasi un raspuns?
De ce vii,
dar pleci de fiecare data,
lasandu-ma sa mor de dor?
Pana cand voi mai spune:
Cine?
Cum?
Cand?
Unde?
Cat?
De ce?

dragostea

Am lovit cat ura de tare,
fara mila... 
Am ucis cu sange rece
fara sa privesc inapoi...
Am incercat sa ma bucur
amagindu-ma ca pot, dar
atat de rau m-a durut, 
incat am picat sub greutatea vinei
si am plans.
M-am ridicat apoi
facandu-mi curaj,
si-n suflet mi-a rasarit 
o raza de speranta:
"poate nu a murit, poate traieste..."
si m-am intors,
cu inima tremuranda.
Era tot acolo, siii... era in viata!
I-am privit ochii, si am stiut ca
m-a iertat,
scria in privirea sa
DRAGOSTE
si am iubit mai mult!

irevocabil

Opreste-ti lacrimile,
opreste-ti bocetele!
Pana cand mai continui astfel?
E momentul sa pui punct
si sa inveti sa traiesti altfel.
Pastreaza-ti lacrimile,
pastreaza-ti bocetele,
pentru lucrurile cu adevarat valoroase.
Nu uita ca lacrimile si jelirea
niciodata nu vor aduce inapoi
ceva ce-a murit...

pact

As vrea sa fac un pact
cu ratiunea si inima mea.

E  atat de straniu ca,
desi amandoua fac parte din mine,
mereu sunt in contradictie.

De cand ma stiu, balanta
a inclinat intr-o parte,
cu toate ca ceea ce a sustinut
ratiunea, parea ca atarna mai greu,
inima a avut mereu castig de cauza.

Cum sa creez un echilibru,
cand inima nu renunta deloc?
Poate ca incepand de azi
nu ii voi da castig de cauza,
inima inselandu-ma de prea multe ori...

Inchei azi un pact cu ratiunea
si pecetluesc cu inima mea!

acolo te astept

Sunt aici, la fel cum ma stii,
nu m-am schimbat,
inca te port in suflet,
dar intr-un alt mod,
ce ma determina doar,
sa stau departe
si sa ma rog pentru tine.
N-as dori nici o clipa
sa stiu ca nu-ti este bine,
m-ar intrista numai gandul...
Sper doar sa nu uiti
sa traiesti frumos,
la fel cum ti-era gandul
si vorba de odinioara.
Sa nu te schimbi,
pastreaza ce e bun,
si nu te-abate de la calea dreapta.
Nu te lasa-nselat,
sau amagit de noutate.
Tu, ai avut si ai o tinta,
acolo trebuie s-ajungi,
si-acolo te astept!

curiozitate

Cand am inceput sa vad altfel?
Si cum e posibil ca dintr-o data
totul sa se schimbe,
asa, de parca dintr-o data
mi s-au deschis ochii?
Cum e posibil ca
privind aceeasi fiinta,
azi,  sa vad diferit de cum vedeam ieri.
E-atat de ciudat!!!

Am o curiozitate:
"Cum voi vedea maine, ca ieri sau ca azi?"

aproape acasa

Ma apropii de casa,
mi-am oprit alergarea,
am regasit cararea
si mi-e atat de bine.
Am incetat sa mai caut
ceva ce nu exista,
si poate ca nu a existat vreodata...
Alergam dupa o himera.
A fost doar o ratacire,
ce ma ducea departe...
Mai am putin,
doar cativa pasi... siii
sunt aproape ACASA !

te urasc!

Te urasc fiinta
ce purtai masca
perfectiunii.
Te urasc ca
m-ai mintit frumos,
facandu-ma sa cred
in tine.
Te urasc ca
taci, ca si cum
nu ti-a pasat
niciodata.
Te urasc ca
inca
spui ca ma iubesti,
desi niciodata
nu demonstrezi asta.
Te urasc cat pot,
ca sa nu ajung
sa te iubesc
din nou.
Te urasc ca sa
te pot uita!

Eram...

Erau ore in sir,
nu minute.
Erau cuvinte frumoase,
nu urate.
Erau clipe,
ce s-au transformat
in amintiri de neuitat...
Eram noi,
tu si eu.
Eram....

zbor

Anii au trecut
ca pasarile-n zbor
Iata-ne ajunsi…unde?
Chiar, 
am ajuns undeva?
Imi amintesc
cararile noastre
ce ne duceau catre inalt
sau, cel putin asa ni se parea…
Poate doar am visat,
sau poate nu…
cine stie?
Eu nu.
Tu stii?
Am totusi un sentiment
c-a fost frumos.
Deja, vorbesc la trecut.
Oare de ce?
Ratacesc printre ganduri
Cu toate ca ar trebui sa dorm
Si sa visez un zbor catre inalt
Cu tine.

nu mai esti!

Treptat ma obisnuiesc,
primele zile mi-a fost greu,
atat de greu.
Inca mai hoinaresti
prin gandurile mele,
cu toate ca incerc sa te alung.
Mi-e bine acum,
dar mi-este dor, si
inca mai doare tacerea ta.
Te caut fara sa vreau,
pe vechile carari,
si nu constientizez asta.
Ma trezesc dintr-o data cautandu-te,
dar tu nu mai esti...
Mi-e dor,
si doare...
dar tu
nu mai esti!

ai sa vii?

Azi am sperat,
ca maine va fi un ieri,
si am stat cu inima stransa,
dar n-ai venit, nici macar la apus...
Atat de usor s-a sters?
Chiar n-a mai ramas nici o urma?
Sau macar o umbra...?
M-as plimba macar azi prin visele tale,
si ti-as vorbi ca pe vremuri...
Stii, mi-e dor, atat de dor...
Ma rascolesc amintiri
ce le vreau uitate,
dar care s-au incrustat acolo
pentru totdeauna,
si nu pot fi sterse...
Chiar nu poti rosti o vorba?
Atat de mica am fost?
Inca te mai astept,
ai sa revii?

Ce spui?

Taci, tu nu auzi sa taci?
Chiar nu vreau sa te mai ascult,
m-ai invatat mereu sa fac altceva decat trebuia...
S-a dus timpul tau, acum dicteaza cine trebuie!
Opreste-te, nu vrei sa intelegi?
Deja nu te mai suport,
de ce insisti?
Nici macar nu vrea sa stie...
asa ca ce rost are sa strigi?
Trebuie sa te fac sa-ntelegi,
sa te opresc, sa accepti,
ce-i prea mult, e prea mult!
Si totusi, ce spuneai?
O, nu! Nu se poate!
O luam de la capat cu aceeasi poveste?

nebunie

Si cum sa pleci, 
cand gandul tau ramane
… sa porti un trup si-atat?

Si cum sa rupi din tine sentimentul
sa fii indiferent,
… sau poate mort?

Si cum sa faci sa nu-l mai vezi
cand ochii mintii ti-l arata,
… de parc-ar fi aievea?

Si cum s-astupi urechea ta
de orice soapta ratacita, cand 
… vocea lui e-n orice adiere?

Dar sa ramai cand dragostea nu este,
sa simti cand nimanui nu-i pasa…
sa vezi pe cel ce nu te vede
s-auzi pe cel ce nu-ti vorbeste, 
nu-i oare-o nebunie???

Inselare

Mi-ai tot spus ca ma iubesti,
dar ce folos?
Una e sa simti,
alta e sa arati asta...
Ce-i iubirea?
Doar un sentiment fara fapte?
Cand iubesti, se vede.
Atunci stii sa ierti, sa asculti, sa intelegi,
sa vorbesti... dar nu alegi sa taci...
Iubirea doar cu vorba,
nu e iubire...
e goala, e fara valoare...
Cand orgoliu si propriile mahniri
nu te lasa sa faci altfel
de cum ar face-o iubirea adevarata,
atunci te inseli ca iubesti!

Apus

Mi-e dor
de sarutul tau,
de mangaierea ta,
de tine.
Mi-e dor
sa-ti simt rasuflarea
si sa opresc clipele
din mersul lor firesc.
Nisipul
din clepsidra clipelor fericite
s-a scurs demult
si repede.
Timpul meu s-ancheiat
si totusi inima nu renunta,
si-i e greu.
Astept cu nerabdare
sa te revad,
sa te sarut,
te iubesc!

nu dau 'napoi!

Dimineata,
pe neasteptate si nedorita
a venit "vestea"...
Plangi?
Nu!
Sau poate fara lacrimi...
Oricum, sunt trista.
Ce sa fac acum?
Mi-e atat de greu,
la asta chiar nu ma mai asteptam...
Cumpanesc
si decizia e DA,
ramane neschimbata,
cu toate ca am inima indoita...
Ce va fi, va fi si gata.
Nu mai dau inapoi!

Vii?

Ieri, te-am auzit pentru cateva clipe...
Mi-era atat de dor!
Azi, te-am asteptat,
dar n-ai venit...
Vreau sa stiu ce faci,
a trecut atata vreme,
de cand n-am mai vorbit,
de cand nu te-am vazut,
de cand nu ti-am mai zarit zambetul...
Inca te mai astept,
vei veni?

Ce?

Ce mai  e cu tine?
Am nevoie sa stiu,
de tine, de viata ta,
despre zilele tale...
Mi-ai schimbat viata
fara macar sa stii...
Timpul trece fara incetare,
iar eu nu mai stiu
nimic de tine...
Nu cred ca tu te mai gandesti la mine...
M-ai uitat! 
... ce-o mai fi cu tine?
Am nevoie sa stiu,
pentru ca asta ma face fericita...

chemarea

Pleaca!
De cate ori sa-ti repet?
Vreau sa pleci!
Esti sigura?
Da, foarte sigura!
Atunci, de ce ma chemi inapoi
de fiecare data cand fac un pas?
Eu? Nu te chem!
Atunci cine?
De unde vrei sa stiu?
Si totusi, ma strigi...
daca nu tu, atunci e gandul tau,
el ma cheama inapoi...

raspunsul

De ce plangi?
Cuvantul dor iti spune ceva?
Aham...
Lacrimile fac sa treaca?
Crezi asa ceva?
Atunci?
E doar o alternativa...
N-ar fi mai bine sa facem altfel?
Altfel cum?
Pai... tu ce crezi?
Nu cred, astept raspunsul.
Pai... ce-ar face sa dispara dorul?
mmmmmm.... un dor mai mare?
Nu!
Atunci unul si mai mare?
Nu!
Nu cred ca stiu...
Hai ca stii!
Nu! Nu cred ca am curaj...
Dar ai vrea?
Cred ca stii raspunsul!

va fi...

Cand spatiul pe care-l ocupi e mare,
e greu sa accepti un spatiu mai mic,
devine sufocant...
Asa ca renunti,
ti-ai implinit rolul,
e timpul sa pleci,
eventual sa mai vii in vizita...
Dar ce-i o vizita,
intr-un loc plin de amintiri?
Rascoliri de tristete si de mult dor...
Nu mai privi in urma,
nu-ti mai face rau amintindu-ti ce a fost,
viseaza doar la ce va fi!
Va fi...?!

Regina

Am inchis ochii si m-am visat printesa,
nu stiu de unde si cum a aparut acest gand...
dar el a existat!
Mi-era teama sa mai deschid ochii,
pentru ca realitatea sa nu-mi arate
ca nu eram decat cersetoare...
Traiam in visare si ganduri.
Dimineata a venit pe neasteptate,
si cu greu am fost nevoita sa ma trezesc. 
M-am adunat si am hotarat
sa accept realitatea,
oricare ar fi.
M-am apropiat fara curaj
de oglinda,
trebuia sa ma privesc
asa cum sunt...
Am ridicat ochii incet
si m-am vazut: REGINA!

Femeie

        Din nou timpul, oriunde m-as intoarce ma izbesc de el!
        Azi, ca si in alte zile priveam o femeie. Timpul isi asezase amprenta peste chipul ei. Era atat de lipsita de tot ce-ar putea reprezenta o femeie... Lipsita de feminitate, de ingrijire... atat de murdara, fara zambet pe fata, atat de lipsita de cunostita... atat de saraca in toate, probabil dupa o viata mult prea muncita care s-a desfasurat intr-un spatiu mic (casa sau satul ei), atat de fara culoare... Nu m-am regasit in ea.
        As vrea sa imbatranesc altfel, as vrea sa nu ajung asa, ci sa raman, si sa se vada ca sunt femeie.

Sa nu!

Nonsens, asta e cuvantul,
care exprima tot ce a fost...
Pierdere de timp
si ganduri amare...
Mult prea mult,
intins la nesfarsit,
si-acum... nimic...
ma opresc aici,
nu mai plec mai departe,
nu mai vreau!
Sa nu ma chemi din nou,
mi-e teama ca voi veni...

voi fi?

Ma-nsel mereu,
e doar un joc,
nimic real...
Ce crud!
Nu-mi place, dar...
sunt aici,
cu toate ca vreau sa plec.
Va fi o zi cand nu ma vei mai gasi?

daca

Nu ne pasa?
Ne vedem de drum, desi
ne iubim la fel.

Sorbim fiecare clipa impreuna
si fiecare vorba...
Ne dorim ciudat de mult
ca si cand niciodata nu ne-am avut.

Nu inteleg
cum se poate trai asa?
Iubindu-ne si totusi
topindu-ne de dor...

Cat mai putem rabda tacerea
de-a nu striga iubirea ce-o purtam,
cu toate ca ne strange
si ne doare…?

E-un chin ametitor, haotic
ce ne ucide-n fiecare zi
dar nu scapam de el…
decat, daca murim.

cand???

A fost odata... si au trecut multi ani...
S-au adunat destule, poate chiar prea multe...
Dintr-o data, s-a rupt!
S-a tras linie, pana aici a fost!
Apoi s-a facut imparteala.
Nu mai e bun,
nu mai e impreuna...
Doua drumuri,
si alte directii.
Tensiunea s-a adunat,
si a izbucnit,
a lovit cat a putut de tare!
Si-au facut rau, se urasc...
Cand e momentul cand dragostea
se transforma in ura?

Life

Timpul alearga fara pauza.
La fel a trecut si pentru tine.
Unde e copilul,
cat a mai ramas din el?
O alta lume,
departe de grija parinteasca,
singur... 
Apoi, descoperirea noutatilor,
care au fost interzise.
Hmmmm, deodata descopera:
"parca am pierdut
prea mult jucandu-ma,
pare mai interesant acum,
e altfel!
Le-ncerc pe toate,
traiesc!!!!"
Ce viata,
ce frumos e totul...
Imbatat de toate,
cucerit... de o alta lume
Ce responsabilitati?
Ce viitor?
Nu-mi trebuie nimic!
.....................
Dar pana unde?
Ramas singur cu realitatea...
"Nici ei nu ma mai vor
sau nu asa... asteapta altceva,
iar eu nu pot...
sau nu vreau...?!
Doare, ce sa mai fac acum?
El, unde este?
De ce nu face nimic pentru mine?
L-am strigat, desi nu Il recunosc... dar,
daca este, sa ma ajute!!!!
Daca... daca... nu cred...
Sunt pierdut, daca nici El nu face ceva..."

gandurile

O multime de intrebari...
De ce taci?
Ma chiunuie gandurile care se nasc,
ca-s multe si incalcite...
Treptat mai raspunzi,
dar mai putin decat mi-as dori,
de aceea nimic nu se frange...
raman cu ele,
cu gandurile...

stii?

As intinde mana sa te mangai, sa mi te-adun in brate, sa te linistesc, sa te ajut, sa te alint ca pe-un copil... 
Gandul meu, a facut deja asta, eu insa, ma opresc... dar vreau sa stii...

raspunde!

Este, asa cum credeam... parca ma bucur, dar parca ma doare....
ma linistesc spunandu-mi ca era momentul, cel pe care-l ceream de multa vreme...
Acum ca a venit, ma tem? Da, un pic... sau poate mai mult...
Se naste intrebarea: Pierd sau castig?

1-0 pentru tine

Decizia e NU,
si asa va ramane!
Dar gandul te striga,
fara voce... si nu ma auzi...
Vii... pe neasteptate,
sa-mi tulburi linistea din nou...
De ce???
Mai bine nu veneai, desi...
ma bucur ca ai venit.
Cumpanesc intre a fi sau a nu fi,
mai bine nu-s... si totusi... sunt
Tacere, mult prea cruda
O urasc!!!
Si tu stii asta, dar taci...
As vrea sa te urasc,
si nu pot...
1-0 pentru tine,
urmeaza alta repriza...
sau poate nu?!

Acceptare

Zambesc, ma bucur, cred ca asa e cel mai bine.
Si totusi, inima plange, nu vrea sa-nteleaga,
Dar se supune.
Iti doresc fericire!

restul

Se zaresc, se plac...
zambete, saruturi,
imbratisari, caldura...
nedespartiti,
Planuri, vise, sperante...
inceput, zidire,
avant spre inaltimi...
tot mai sus,
deodata.... se rupe...
reprosuri, rani...
durere,
s-a daramat tot...
doar intr-o clipa.
........................
s-a spulberat!
fara explicatii...
au ramas
doar cu intrebari
fara raspuns...
Doare!
Restul la tot ce-a fost
care e???
durere profunda...

cat...???

Stranii ganduri,
uitari false, 
amagiri dulci,
reveniri inselatoare, 
sperante interzise, 
tacere dureroasa, 
convingeri crude,
decizii abandonate,
suferinta amara,
hotarari intelepte,
caderi rusinoase
............................
pana cand?
pana unde?
cat....???

Ce?

Astazi, cu toate hotararile luate, am alergat la tine doar la un mic semn... si n-as fi vrut... sau poate da... cine ma mai intelege?! 
Zic una, iau decizii si apoi le ignor... sa fie oare iubire? Sau doar o toana...???
Si totusi e clar... ceva este!!!

Vechea carare

Azi, am plecat departe... am incercat sa uit,
iar cand credeam c-am reusit...
mi-ai aparut din nou in cale
si mi-ai readus gandurile pe cararile vechi...

calea

Cand am sa-nteleg ca e timpul sa ma opresc,
apoi sa imi indrept pasii pe o alta cale...
Calea Ta!

primul pas...

Ceea ce te împiedică să mergi înainte e doar... primul pas... restul vin de la sine...