dragostea

Am lovit cat ura de tare,
fara mila... 
Am ucis cu sange rece
fara sa privesc inapoi...
Am incercat sa ma bucur
amagindu-ma ca pot, dar
atat de rau m-a durut, 
incat am picat sub greutatea vinei
si am plans.
M-am ridicat apoi
facandu-mi curaj,
si-n suflet mi-a rasarit 
o raza de speranta:
"poate nu a murit, poate traieste..."
si m-am intors,
cu inima tremuranda.
Era tot acolo, siii... era in viata!
I-am privit ochii, si am stiut ca
m-a iertat,
scria in privirea sa
DRAGOSTE
si am iubit mai mult!