va fi...

Cand spatiul pe care-l ocupi e mare,
e greu sa accepti un spatiu mai mic,
devine sufocant...
Asa ca renunti,
ti-ai implinit rolul,
e timpul sa pleci,
eventual sa mai vii in vizita...
Dar ce-i o vizita,
intr-un loc plin de amintiri?
Rascoliri de tristete si de mult dor...
Nu mai privi in urma,
nu-ti mai face rau amintindu-ti ce a fost,
viseaza doar la ce va fi!
Va fi...?!

Regina

Am inchis ochii si m-am visat printesa,
nu stiu de unde si cum a aparut acest gand...
dar el a existat!
Mi-era teama sa mai deschid ochii,
pentru ca realitatea sa nu-mi arate
ca nu eram decat cersetoare...
Traiam in visare si ganduri.
Dimineata a venit pe neasteptate,
si cu greu am fost nevoita sa ma trezesc. 
M-am adunat si am hotarat
sa accept realitatea,
oricare ar fi.
M-am apropiat fara curaj
de oglinda,
trebuia sa ma privesc
asa cum sunt...
Am ridicat ochii incet
si m-am vazut: REGINA!

Femeie

        Din nou timpul, oriunde m-as intoarce ma izbesc de el!
        Azi, ca si in alte zile priveam o femeie. Timpul isi asezase amprenta peste chipul ei. Era atat de lipsita de tot ce-ar putea reprezenta o femeie... Lipsita de feminitate, de ingrijire... atat de murdara, fara zambet pe fata, atat de lipsita de cunostita... atat de saraca in toate, probabil dupa o viata mult prea muncita care s-a desfasurat intr-un spatiu mic (casa sau satul ei), atat de fara culoare... Nu m-am regasit in ea.
        As vrea sa imbatranesc altfel, as vrea sa nu ajung asa, ci sa raman, si sa se vada ca sunt femeie.

Sa nu!

Nonsens, asta e cuvantul,
care exprima tot ce a fost...
Pierdere de timp
si ganduri amare...
Mult prea mult,
intins la nesfarsit,
si-acum... nimic...
ma opresc aici,
nu mai plec mai departe,
nu mai vreau!
Sa nu ma chemi din nou,
mi-e teama ca voi veni...

voi fi?

Ma-nsel mereu,
e doar un joc,
nimic real...
Ce crud!
Nu-mi place, dar...
sunt aici,
cu toate ca vreau sa plec.
Va fi o zi cand nu ma vei mai gasi?

daca

Nu ne pasa?
Ne vedem de drum, desi
ne iubim la fel.

Sorbim fiecare clipa impreuna
si fiecare vorba...
Ne dorim ciudat de mult
ca si cand niciodata nu ne-am avut.

Nu inteleg
cum se poate trai asa?
Iubindu-ne si totusi
topindu-ne de dor...

Cat mai putem rabda tacerea
de-a nu striga iubirea ce-o purtam,
cu toate ca ne strange
si ne doare…?

E-un chin ametitor, haotic
ce ne ucide-n fiecare zi
dar nu scapam de el…
decat, daca murim.

cand???

A fost odata... si au trecut multi ani...
S-au adunat destule, poate chiar prea multe...
Dintr-o data, s-a rupt!
S-a tras linie, pana aici a fost!
Apoi s-a facut imparteala.
Nu mai e bun,
nu mai e impreuna...
Doua drumuri,
si alte directii.
Tensiunea s-a adunat,
si a izbucnit,
a lovit cat a putut de tare!
Si-au facut rau, se urasc...
Cand e momentul cand dragostea
se transforma in ura?

Life

Timpul alearga fara pauza.
La fel a trecut si pentru tine.
Unde e copilul,
cat a mai ramas din el?
O alta lume,
departe de grija parinteasca,
singur... 
Apoi, descoperirea noutatilor,
care au fost interzise.
Hmmmm, deodata descopera:
"parca am pierdut
prea mult jucandu-ma,
pare mai interesant acum,
e altfel!
Le-ncerc pe toate,
traiesc!!!!"
Ce viata,
ce frumos e totul...
Imbatat de toate,
cucerit... de o alta lume
Ce responsabilitati?
Ce viitor?
Nu-mi trebuie nimic!
.....................
Dar pana unde?
Ramas singur cu realitatea...
"Nici ei nu ma mai vor
sau nu asa... asteapta altceva,
iar eu nu pot...
sau nu vreau...?!
Doare, ce sa mai fac acum?
El, unde este?
De ce nu face nimic pentru mine?
L-am strigat, desi nu Il recunosc... dar,
daca este, sa ma ajute!!!!
Daca... daca... nu cred...
Sunt pierdut, daca nici El nu face ceva..."

gandurile

O multime de intrebari...
De ce taci?
Ma chiunuie gandurile care se nasc,
ca-s multe si incalcite...
Treptat mai raspunzi,
dar mai putin decat mi-as dori,
de aceea nimic nu se frange...
raman cu ele,
cu gandurile...

stii?

As intinde mana sa te mangai, sa mi te-adun in brate, sa te linistesc, sa te ajut, sa te alint ca pe-un copil... 
Gandul meu, a facut deja asta, eu insa, ma opresc... dar vreau sa stii...

raspunde!

Este, asa cum credeam... parca ma bucur, dar parca ma doare....
ma linistesc spunandu-mi ca era momentul, cel pe care-l ceream de multa vreme...
Acum ca a venit, ma tem? Da, un pic... sau poate mai mult...
Se naste intrebarea: Pierd sau castig?

1-0 pentru tine

Decizia e NU,
si asa va ramane!
Dar gandul te striga,
fara voce... si nu ma auzi...
Vii... pe neasteptate,
sa-mi tulburi linistea din nou...
De ce???
Mai bine nu veneai, desi...
ma bucur ca ai venit.
Cumpanesc intre a fi sau a nu fi,
mai bine nu-s... si totusi... sunt
Tacere, mult prea cruda
O urasc!!!
Si tu stii asta, dar taci...
As vrea sa te urasc,
si nu pot...
1-0 pentru tine,
urmeaza alta repriza...
sau poate nu?!

Acceptare

Zambesc, ma bucur, cred ca asa e cel mai bine.
Si totusi, inima plange, nu vrea sa-nteleaga,
Dar se supune.
Iti doresc fericire!

restul

Se zaresc, se plac...
zambete, saruturi,
imbratisari, caldura...
nedespartiti,
Planuri, vise, sperante...
inceput, zidire,
avant spre inaltimi...
tot mai sus,
deodata.... se rupe...
reprosuri, rani...
durere,
s-a daramat tot...
doar intr-o clipa.
........................
s-a spulberat!
fara explicatii...
au ramas
doar cu intrebari
fara raspuns...
Doare!
Restul la tot ce-a fost
care e???
durere profunda...

cat...???

Stranii ganduri,
uitari false, 
amagiri dulci,
reveniri inselatoare, 
sperante interzise, 
tacere dureroasa, 
convingeri crude,
decizii abandonate,
suferinta amara,
hotarari intelepte,
caderi rusinoase
............................
pana cand?
pana unde?
cat....???

Ce?

Astazi, cu toate hotararile luate, am alergat la tine doar la un mic semn... si n-as fi vrut... sau poate da... cine ma mai intelege?! 
Zic una, iau decizii si apoi le ignor... sa fie oare iubire? Sau doar o toana...???
Si totusi e clar... ceva este!!!

Vechea carare

Azi, am plecat departe... am incercat sa uit,
iar cand credeam c-am reusit...
mi-ai aparut din nou in cale
si mi-ai readus gandurile pe cararile vechi...

calea

Cand am sa-nteleg ca e timpul sa ma opresc,
apoi sa imi indrept pasii pe o alta cale...
Calea Ta!

primul pas...

Ceea ce te împiedică să mergi înainte e doar... primul pas... restul vin de la sine...